Post wedding final partea a cincea

    Adventure of a lifetime. Din decembrie ascult aceeasi melodie la nesfarsit, asa imi vine usor sa incep orice proiect. Tot din decembrie mi-am primit pozele de la nunta si tot editez si reeditez la ele. Asta este situatia desi imi vine greu sa accept. Chiar si-asa, fotograful nostru a reusit sa marcheze macar cateva din momentele frumoase. Adica frumosi eram noi toti, sau cel putin ne simteam astfel. Era cazul sa revin cu articolul final al partilor ce incepeau cu titlul Post wedding partea I. Continuam cu post wedding final, partea a cincea. Cu greu mi-am ales favoritele, pe care in sfarsit vi le prezint si voua.
    Inainte de toate, va las cu sursa mea de inspiratie actuala

Pregatirile din ziua nuntii, machiaj cu Melkior, Sleek, Revlon & Maybelline…

   

    Tocmai ma imbracasem in rochie…

Era momentul pentru voal…
Prin parc…

FAVORITA MEA!
In biserica…

                                               

                                                            La sala…

                                               
                                                                    Dansul nostru…
                                               
                                                   Dansam cat dansam, dar mai si cantam
                                                
                                           
                                                  
         Cam asta a fost, nu uitati mesajele voastre conteaza!
                    Pe data viitoare,
                         Stay glam, loves!

Post wedding partea a patra

       Visam la zile mai bune, cu priviri insorite iar eu am mare nevoie acum de ceva sa-mi anime interiorul.. Va sunt datoare cu destule postari si stiu ca era cazul sa revin cu post- wedding partea a patra. Mi s-a spus si stiu, cea mai cea curiozitate de la o nunta este rochia. Cliseu sau nu, am cautat atat de mult si desi mi-a placut, uneori ma gandesc cum as fi aratat purtand alt gen de rochie. Inceputurile, post wedding .

  Nu-mi prea gasesc cuvintele, nu am dispozitia pentru scris si ascult For a better day, Avicii. Mi se pare atat de scurta melodia de parca asta ar fi adevarata sursa a tristetii mele… Ma-ndrept spre ,,Castle in the snow” si-mi cant in struna singura…pare ca imi asigura aprobarea atat de necesara starii mele si de fapt am nevoie sa trec nu de, ci prin acest sentiment ca sa il depasesc. Vindec (ameliorez) tristetea cu tristete sonora si imi fac curaj sa astern cuvinte. 

   Cum as fi aratat cu un alt gen de rochie? Inca de cand am inceput sa port discutii despre nunta mi s-a spus clar si raspicat, astfel vei arata, am fost etichetata. Stiau altii dinainte cum ar trebui sa arat, sau cel putin imi venea sa le recomand Gorgon City- Imagination! (Use, use, use, use your imagination!)
   Am probat o rochie, una singura la mine in oras. Mult prea scumpa, deloc marimea potrivita si clar nu as fi platit atat pentru ea. In nici un caz, nu acel model, nu asa. Altele, mult prea multe vazute, vanzatoare prea ,,sofisticate” pentru planeta noastra ce ma trimiteau sa revin de-acasa cu programare telefonica asa incat sa aiba timp ,,numai pentru mine”. Era ,,plin” ochi magazinul de clienti iesiti pe acea usa, cu ani lumina in urma… Dar avea covor rosu inauntru? Avea tapet. Atat era de coerenta chestia.
     O vanzatoare de la un magazin de rochii mi-a spus ca ma vede purtand  o rochie tip printesa. ,,What does that even mean”? Am gandit atunci. ,,Hell no. Like in heaven, but seriously, hell no.”
Nu-s io aia cu fusta bufanta, infoiata ca un clovn, n-o sa am fusta rochiei asa. Gandeam eu la inceput, cateva luni inainte sa imi soseasca sortita. Nu gandeam rochia precum un tot unitar stiam exact ce-mi place dar vedeam in niste poze online care nu aveau corelanta cu viata mea sociala, cu limitele ei. Am vazut atat de multe rochii de mireasa sortite esecului inca din momentul cand au fost croite. Cum? Dar cum sa cosi acea fusta pe acel corset ingrozitor? Cum? Spatele gol? ,,scarry thing as…sh.t..” 

   Mult prea multe detalii si nimic din ce sa aleg. Cu o singura rochie probata la activ si nici o potentiala alegere la fata locului, magazinele fizice nu mi-au dat de ales. Am vrut sa cutreier orasele mari dar n-am mai apucat. Gandurile mele au ramas prinse in mrejele online-ului si am derulat pagini luni intregi…Nu ma grabeam. Si asa ziceam oricui. Pana in ultima luna, august am lasat timp timpului si doar in saptamana anterioara nuntii am putut simti ,,dantelurile”, if you know what I mean. N-a fost ca in poza de promovare, dar a fost…acceptabil. Ma prinsese nelinistea din urma si cand a sosit la domiciliu nu m-am mai bucurat deloc. Ceva din personalitatea mea imi face asta, ori de cate ori imi doresc ceva prea mult, are o importanta aparte sau trece prea mult timp pana sa se implineasca. Cu ,,defectele din fabrica”, de la Mama Neuron, am tras aer in piept si.. Am probat-o. M-am simtit…Altfel! Altfel decat casualitatea persoanei mele, altfel decat obisnuinta care imi dicteaza orice tic nervos/ tabiet. 
                                              
I-am facut o multime de poze pe care le vizualizam zilnic!
   Imi amintesc nunta regala, Anglia. Am urmarit la televizor cu sufletul la gura, mai exacerbat decat un stalker. Am simtit emotie, mi-am dorit mult sa fiu in context, sa fiu eu sursa emotiilor tuturor! Imaginea miresei regale, o statura elegant de impunatoare facuta pentru astfel de piese vestimentare parca. Eu? In stangacia mea, mult prea incordata (cu gandul la replica atat de utilizata la servici ,,-Spatele drept…etc”!) aveam senzatia ca probez insusi umerasul rochiei, impreuna cu stativ. Psihic, simteam insusi cuierul, dedesubturile rochiei plus agitatia mea la acel moment! Asa s-a simtit proba rochiei de mireasa. Prima dintre ele de fapt. Sa mai spun ca am probat-o alaturi de tocuri kilometrice cu scopul de ,,a vedea cum se aseaza cu adevarat”? Alegerile mele de a nu purta tocuri, o plasmuire caricaturala, dar au redat cu exactitate detaliile subsemnatei.
    Acum, despre rochia mea. Aveam idei fixe, privind felul cum va arata. 



   Culoarea? Nu alb. Un mare NU. Nu din privinta tenului meu destul de bronzat. Prea mult contrast. Atatea nuante denumiri aparute ca din butoi, n-a iesit calculul preconizat. Dar macar nu a fost acel alb imaculat. N-a fost nici CREM, insa per final am fost multumita. 

   Corsetul? Decolteu inima (mult prea sus pozitionat conform planurilor initialele) dar am facut un compromis pentru partea superioara, datorita manecilor- tot farmecul rochiei.
   Spatele? Mi-am dorit acei nasturasi, i-am admirat mult la diverse rochii dar detaliile cu dantela mi-au confirmat rapid alegerea.

   Fusta rochiei? Spuneti-i partea inferioara sau cum doriti, pentru mine a fost intruchiparea unor vise ascunse, preferinte ce nu stiam ca le am. Mi-a placut mult, desi nu ma asteptam la lungimea aceea.. dar a fost lungimea ideala in final. 

   Materialul rochiei? Am vrut dantela. Scurt. Se pare ca mi-am combinat preferintele in alegerea buchetului, fara vreo premeditare insa. Nu-mi ,,priesc” chestiile asortate, dar aici asa a fost.

    Am avut multa vreme un colaj in telefon facut cu posibile alegeri de pe acel site si a fost clar pana in ultimul moment ca voi alege una din ele. Si n-am ales. Fix in ultimul moment, la termen limita cu potentiala livrare, am decis cu totul altceva. Una din acel colaj era atat de… nu stiu. Ma uitam la ea si o asemanam cu o camasa de noapte. Banal. Cealalta? Prea sofisticata…N-as fi stiut sa imbrac asa ceva. Cautasem mult si bine, sortita se afla pe site evident, s-a lasat numai ascunsa privirilor mele. Ma durea, atat era de greu in privinta rochiilor din colaj. Ma ,,durea” agitatia interioara si n-aveam cum sa-i zic ,,- Hai! ” Acelea nu erau rochiile mele… Nici una din ele, n-a fost sa fie. Dar la achizitia finala am decis ireal de rapid. Sufletul meu isi daduse acordul fara ca ochii sa clipeasca si am zis. Atat!
Prima proba. Tocmai ce sosise. 

Da-mi telefonul, fac eu o poza mai buna! 
Ziua nuntii. Gata imbracata! 

Crazy fact, lucruri legate de rochia mea.


– Sotul si nasa au complotat rapid, nici nu dadusem bine comanda (avea sa o primesc abia dupa o luna) si au decis scurt, o vand. ,,- Calm, oameni. N-o am inca? Ce vindeti?”
,,- Vindem.” Si veselie, punct

– Am fost mai curioasa de parerile barbatilor din anturaj (prieteni) decat de cele ale femeilor. ,,Nasty bitc…es, they don’t roll it right. The opinion”

– M-a distrat in egala masura (pana la un anumit punct) intensitatea interogatoriilor privind ,,The Dress”. N-am vrut sa fac public niiimic. O mireasa este o surpriza. Sau cel putin trebuie sa induca acel sentiment, plus inca unele din vecinatatea categoriei exaltarii. Da, mi-a trebuit mister. What’s up. Problem?
      Ma face asta o ,,Bride- Bi*ch” la modul perfect- compus? Nu stiu ce sa zic, nu mi-a zis nimeni. Imi spunea constiinta uneori, cand aveam nevoie sa ma calmez si ma auto- amalizam dandu-mi mie insami dreptate apoi. 

                                               A fost frumos. Imi sta marturie rochia.

Post wedding partea a treia

     Mi-e dor sa pierd ore-n sir in cautarea de imagini inspirationale pentru nunta mea…Inca mai surad cu-n zambet ,,nestiut” cand mai depistez cate-o rochie deosebita. Mi-e dor de bucuria pregatirilor, de ziua cand mi-am vazut prima data rochia, de emotia asteptarilor, de ziua cand mi-am schimbat culoarea parului, de ziua cand mi-am facut ,,upgrade” la sandale, de cautarile pantofilor…Mi-e dor de seara de dinaintea nuntii! Unghii facute la ora 12 noaptea, o baie fierbinte pe la 2 dimineata, ziua anterioara fiind prinsa cu pregatirile si decorul la sala…Mi-e dor de zilele/ noptile petrecute cu ochii atintiti in telefon, cautari indelungate dupa ceasul perfect pentru viitorul mire (cadou ce trebuia sa i-l ofer in ziua de dinaintea nuntii- ziua lui de nastere!) De ziua lui, a primit o particica din cadou. Un tricou facut la comanda, ii venea lui G. de minune si s-a gandit ca asta a fost.
   Atat de placut a fost sa-i ofer in dimineata zilei nuntii cadoul propriu-zis! Ochii, abia intredeschisi de somn au exclamat de uimire si apoi timp de un ceas nu s-a mai urnit de la masa pana cand si-a ajustat dimensiunile bratarii ceasului. Mi-a placut zambetul larg, mi-a placut bucuria de pe chipul lui, avea nevoie de ceva in acea dimineata care sa-i lumineze fata, sa se trezeasca efectiv. Apoi continuarea zilei s-a derulat atat de rapid…Abia astazi regret rapiditatea cu care s-a derulat totul, orice e frumos trece mult prea repede si deja mi-e dor… 
E timpul acum ca eu sa fiu o posibila inspiratie prin ideile mele dar refuz sa cred ca a trecut. Acum astept cu nerabdare pozele dar mai cu interes filmarile. Prima parte o gasiti aici 
   Cred ca acum se cade sa va vorbesc despre ordinea pe care o au evenimentele in sufletul meu. Sau poate despre ordinea in care s-au rezolvat lucrurile importante.
    Pantofii.
     M-am gandit destul de mult la ei si totodata nu. Stiam ca nu voi fi mireasa pe tocuri kilometrice, nu aveam nici cea mai mica intentie sa ma autosabotez. Sau sa ma chinui singura fara rost. Dar nu era nici asa de simplu, tocurile mari sunt usor de gasit, pe cand pantofii cu tocuri medii sau balerinii potriviti pentru ce aveam eu nevoie, n-au fost de gasit.
    Un prim cadou au fost niste sandale, lucrate manual, insa o idee cam incomode. Si cu o fundita facuta doar asa, sa fie. Am inlocuit acea funda cu una facuta de mine, noroc cu resturile de dantela de la invitatii. Si am adaugat perlute..apoi pietricele. N-am fost multumita 100% dar s-au dovedit utile undeva dupa ora 23, cand mi-am abandonat rabdarea undeva, pe sub colt de masa. Ce-am abandonat mai exact? Pantofii cumparati in saptamana nuntii, un crem placut, niste pantofi extrem de comozi, din lac. Si poate ca i-as mai fi purtat si pe aceia mult si bine, dar un voal lung, extrem de incomod (greu!) plus trena rochiei, n-au functionat prea bine impreuna. 
UN ALT PROIECT DE TIP ..FA-TI DE LUCRU,,

I-AM MAI MODIFICAT PUTIN, ACESTEA SUNT DOAR PRIMELE POZE

   Am avut pantofi, cu toc gros, mediu si am avut sandale joase, de schimb.

     Buchetul de mireasa si decorul la sala.
     Am stiut cu exactitate cum va arata. Si am lucrat impreuna cu decoratorul, (cumnata mea) mi-a fost drag sa vad multimea de flori cum prinde viata… 
Orhidee, trandafiri albi (si trandafiri portocalii cu orhidee galbene) si dantela. Multa dantela.  Am fost in acea zi sa mai cumparam chiar. Am cumparat doua tipuri de dantela si apoi ajunse acasa, le-am potrivit. Pentru un buchet unic!  Celor care nu ati fost mirese inca, va recomand din tot sufletul, daca va face placere si aveti oportunitatea sa participati la pregatirile pentru buchet si/ sau restul decorului faceti-va timp pentru acest aspect! Este un sentiment unic, atat de placut, sa vezi cum totul prinde culoare sub ochii tai…
IN PROGRESS… 

WORK HARD, PLAY HARD!… STAI SA MAI FAC O POZA!  

IN FORMA FINALA, CU PIETRICELE! 

    Cat despre decorul salii, am vrut ceva simplu. Nu pene de strut (mult prea des utilizate, nu buchete voluminoase de flori care astupa masa efectiv, sau umbresc campul vizual) ceva altfel. Altfel decat se folosesc in zona noastra cel putin. De aceea am ales vioara, ca piesa centrala a mesei- cu un mini buchetel inserat. 

IN TIMPUL DECORARII… 

PAHARELE NOASTRE CU INIMIOARE PE MASA! 

Iar marturiile au fost facute din timp de mama mirelui, trandafiri comestibili lucrati manual, unul cate unul.

INAINTE DE TRANSFORMAREA PE AURIU
   Culoarea nuntii noastre a fost auriu, de la invitatii pana la esarfele de pe scaun, rochia nasei (nimic planificat in acest sens, pure preferinte) servetelele de pe mese, trandafirii marturii din mini- caserole, sau florile portocalii- in tonalitatea perfecta. 

BUCHETUL NASEI. WORK IN.. 

CATEVA FLORI DE PUS IN PIEPT…SE-NTELEGE, ORHIDEEA MIRELUI 

   Aranjamentul floral de la masa noastra a fost initial piesa de decor de pe masina mea, masina miresei. Apoi, ajunsi la sala, au transferat aranjamentul floral in locul destinat, la masa. Dubla utilitate.
 Iubesc trandafirii de cand ma stiu. Insa orhideele…sunt de o perfectiune aparte. De aceea s-au regasit in buchetul meu, al nasei si pe lumanari. Ma repet, dar concluzionez: A fost o placere sa vad florile prinzand aripi sub ochii mei, a fost o binecuvantare. Regret doar ca s-au uscat. De-ar fi fost posibil sa fac ceva în acest sens… Cu orhideele n-a fost sa fie. Sunt mult prea delicate iar eu n-am avut timpul necesar sa ma documentez, le-as fi putut usca? Trandafirii am reusit sa-i usuc. Imi pare rau insa ca nu am acordat mai multa atentie buchetului meu, cred ca as fi putut sa il usuc pastrandu-i forma perfect. Din pacate am luat in calcul un sfat conform caruia buchetul sa stea atarnat cu florile in jos, la intuneric. N-a fost bine. S-au uscat mult mai frumos celelalte flori salvate din aranjamentele de la mese. Trebuia sa scot acele ,,cupe” mici de plastic in care erau puse orhideele din buchetul de mireasa (menite sa le mentina cat de hidratate cu apa la indemana)

   Am reusit sa-mi salvez buchetul de mireasa in proportie de 70% … Ma gandesc sa pregatesc o mini- etajera, sub forma unei cutii inramate mai exact, in care sa-mi pastrez buchetul, voalul, invitatia de nunta si ceva poze cu noi. Am vazut aceasta idee pusa in practica in multe fotografii (Pinterest, again )si arata extrem de bine. Ma gandesc sa strecor acolo acele cateva scoici aduse ca ,,trofeu” (suvenir) din luna de miere plus o poza reprezentativa. Ar putea fi un proiect grozav. Las acest gand ca o inaugurare pentru atunci cand ne vom muta in casa noua.
   Servetelele de pe mese. Am indoit, am pliat, am innodat la ele impreuna cu decoratorul plus un ajutor. Au iesit perfect, in opinia mea. Au fost exact asa cum mi-am dorit. 

 
   Bijuteriile purtate.
    Nu am purtat nici un fel de coronita pe cap, ar fi fost prea mult pentru mine si nu ma reprezenta in nici un fel. Nu am avut bratari si nici nu am purtat vreun colier. Am purtat cercei din pietricele si cele doua inele recente de la G., alaturi. Se combinau atat de frumos pe acelasi deget incat era ireal sa renunt la vreunul din ele. Cam asta a fost la capitolul bijuterii.

    A inceput frumos…   
dar a continuat… MAGIC! 
                                      
                        Partea a patra, 
                                in curand….
                   

Post wedding partea a doua

     Initial, am vrut sa denumesc aceasta serie ,,Bridal diary” dar parca se-auzea rau in timpan si atunci, inceputurile denumite Jurnal de mireasa au acum continuarea pentru Post wedding. Rememorez si eu evenimentul, chiar e placut sa va povestesc esentialul.
   Stiu clar ce anume va intereseaza, de aceea va voi spune cate ceva despre coafura, machiaj si unghii. Am avut o multime de imagini pentru inspiratie, pe unele le-am postat pe Pinterest, pe altele la indemana sub forma de screen-shots.
     MACHIAJUL
  Cea mai mare greseala a mea, eroare constienta; nu trebuia sa exersez machiajul inainte. Sau cel putin asta este concluzia mea acum. M-am auto- sabotat, mi-am facut rau singura. La gandul ca pot realiza orice stil de machiaj, nu ma puteam decide nici macar ce nuante voi aborda. Am avut ca ,,suport” paleta magnetica Melkior despre care v-am vorbit in acest articol. Greseala mea a fost sa cred ca majoritatea nuantelor folosite vor fi cele din acea paleta iar asta m-a debusolat total, majoritatea sunt chiar iluminatoare iar eu nu aveam dorinte ascunse de a fi ,,sclipitoare” pana la acel nivel.

Prima proba de machiaj

A doua proba de machiaj

   Imi rasuna in minte ideea unei cliente (mireasa cu o luna inaintea mea) care nu dorea deloc maro sau auriu in machiaj. Cum sa creezi atunci umbre in machiajul ochilor fara sa folosesti maro deloc! Foloseste gri- sugestia ei la acel moment pentru propriul machiaj.,,- Sau… nu stiu. Fa sa nu se vada maro-ul. Toate miresele poarta maro. Eu nu vreau sa fiu la fel.” 


    Prea multe persoane din anturajul apropiat imi sugerau un machiaj extrem de colorat, iar rochia mea nu facea fata la asa ceva… Astfel as fi indraznit sa-l port.
   La machiajul din ziua nuntii am folosit crema Pellamar, baza Nyx, fdt Revlon, baza alba Nyx, super paleta mea Melkior, farduri Sleek, tus Rimmel gel, gene false Red Cherry, blush Sleek, gel Makeup Revolution eyebrow, mascara Maybelline, creion de buze Yves Rocher, creion de buze Loreal, ruj Sleek Birthday Suit.

Machiajul meu de mireasa 

Dimineata, ora 7. Dupa nunta. 

  Am avut la mine si rujul rosu Sleek dar nu am mai avut timp nici dispozitia necesara de a-l aplica, astfel ca dupa ora 12 am ramas fara ruj pe buze. Le aveam atat de uscate incat a fost necesar sa sterg urmele de Birthday Suit. Daca ar fi sa ma intorc in timp sa am ocazia de a ma gandi de doua ori…I would slap my face twice, stiu ca ar fi aratat atat de bine la poze… Asa-i cand nu te ingrijesti pe cat e necesar si-ti indrepti toata atentia asupra altora. Dar nu regret nimic. 
   Dupa ora 12 la nunta am fost The Birthday Girl, mi s-a cantat la multi ani si am uitat de ruj si de orice altceva.

Birthday girl. September. 
Nu am purtat machiaj de ziua mea! Stiu. Nici eu nu pot sa cred.

   COAFURA

       Mi-am vopsit parul cu o saptamana inainte si chiar am fost multumita de combinatia de culori dar mai ales de rezultatul obtinut de coafeza! Nu voiam nici ceva prea inchis, dar nici ceva foarte deschis, culoarea parului meu a iesit perfect.

     Aveam o idee atat de frumoasa in privinta coafurii dar era clar ca nu aveam cum sa gasesc pe cineva atat de priceput incat sa adapteze perfect poza din telefonul meu. ,,Xerox” din parul meu plus cateva extensii din par natural? N-a fost sa fie, la salon mi-a placut (partial) in masina pe drum spre casa am bombanit constant iar acasa mi-am centrat gandurile pe finalizarea machiajului inceput cu 20 minute inainte de programarea tarzie…

 Incepusem machiajul cu tonicul Pellamar & crema Pellamar, baza pentru ten Nyx, sprancenele si aplicarea bazei Avon & Nyx white. Si am plecat spre coafor asa, cu jumate de pleoapa alba, razand in sinea mea ca acolo ajunsa, voi speria pe cineva in mod cert. Sau, minim indicatoarele rutiere, in drum spre salon.   

     UNGHIILE

   Nu am avut intentia de a-mi pune unghii cu gel, dar in ultima zi, cu decorul salii m-am razgandit. Am vrut unghii peachy, nici roz nici portocalii, decorate cu pietricele. Cumnata mea a avut grija sa imi faca unghiile impecabile, iar eu am fost foarte multumita! (Suntem o familie de artisti ce-i drept, atat de modesti!)

Noaptea nuntii..ora 23. Toata lumea mananca…Noi ne facem ca mancam! 

  Planurile anterioare rezonau cu un lac de unghii Astor intr-o nuanta asemanatoare cu unghiile mele cu gel ,,Bridal’s Bouquet”. Atat de mult mi-a placut denumirea lacului! Numai din acest motiv l-as fi aplicat! Oricum, vorbim de o nuanta naturala, peachy- shine cu accente fine aurii. In final a fost alegerea mea pentru pedichiura in luna de miere. O luna si jumatate de saptamana de la nunta si port aceleasi unghii. Zilele acestea trebuie sa le refac, au crescut prea mult dar inca ma fascineaza  , as fi in stare sa le refac intocmai- numai pentru ideea in sine si tot ce simbolizeaza acest model. E o amintire frumoasa…

     De indata ce voi primi pozele de la fotograf, voi reveni cu imagini mult mai clare de la frumosul meu eveniment.
      Astept cu mare interes opinii sau de ce nu, povestea nuntii voastre, ori planurile celei ce va urma! Nu ezitati sa-mi lasati un mesaj, va asigur ca va fi distractiv; pentru mine este emotionant sa va povestesc detalii!
      Partea a treia,
                     In curand…
     

Post wedding partea 1

   Inca de cand am decis ca ne pregatim de nunta am stiut ca vor fi anumite detalii care imi vor starni imaginatia. Plina de optimism, cu gandul la rezultatul final si nu atat de mult centrata pe detalii, am stiut. Am stiut ce vreau in unele privinte, am avut nevoie sa mi se reaminteasca ,,cine sunt” si sa mi se confirme unele situatii si imi pare bine ca nu am ramas cu pareri de rau. As fi putut sa fac anumite alegeri si sa ma tem in privinta lor? Mult prea exclusivista? Sau poate atat de fixata pe un detaliu? Acel detaliu ma caracteriza si sunt multumita ca am fost capabila sa aleg pentru mine, pentru noi, acel ceva ce a facut ca nunta noastra sa fie unica.
   
     Stiu ca multe dintre voi sunteti curioase si ati asteptat ceva pana sa postez, dar a sosit momentul sa va povestesc despre ceea ce m-a tinut ocupata in ultima perioada.
     Invitatiile.
       De ani buni ma gandeam ca atunci cand va sosi momentul voi avea invitatiile asa cum mi le-am dorit si nu voi fi nevoita sa aleg dintr-un catalog orice, de dragul traditiei. In mare parte am avut imagini inspirationale si de acolo am dezvoltat. Sau cum imi place mie sa spun am… improvizat!
    Cartoane aurii, negre (sidefat pentru ca negrul mat era mult prea…negru) creion, liniar si foarfeca pentru a desena si ulterior decupa sablonul. Dantela, lipici Pelikan, banda dublu- adeziva, silipici! Cu greu am gasit ceva care sa imi lipeasca perfect marginile negre ale invitatiei de suportul (centru) auriu datorita cartonului sidefat- prin urmare cu textura ,,alunecoasa”. Si nu in ultimul rand pietricele si perlute, apoi perforatoare. Perforatoare pentru inimioara de pe plic si detaliile de pe rochie gen dantela, lipite apoi una cate una.
    Am lucrat mult la ele? Mai mult decat as fi crezut, mai mult decat aproximasem. Sotul? Din compasiune (probabil) vazand cat lucrez si decupez si nu mai termin odata s-a oferit sa dea o mana de ajutor. Sau doua, trei degete, asa stangace dar binevoitoare.
,, -Nu prea stiu sa decupez…” (cu ,,regret” in voce- poate, poate mi-era mila de el si-l lasam in ,,ignoranta” lui)
  ,,-Da-mi cateva degete si-ti iau ambele maini. Daca nu esti cuminte poate te pun sa decupezi! (Ups! Tonalitatea unui cadru didactic, sorry. Can’t help it, atata-i de amuzant)” Si si-a decupat my man costumul. Costumul de pe invitatie. M-a scutit de ceva munca si a fost si amuzant. Mai facea o scurta pauza, sa-si dezmorteasca degetele din stransoarea foarfecei si mai baga cate-o tura de joc…Pe laptop, pe telefon, pe amandoua deodata de parc-avea vreo 4 maini! Si cand se-ntrecea cu gluma revenea la costumul ,,provizoriu” de mire. (Mai dura mult si bine pana la achizitia autentica) 
  Am fost implinita cand am oferit fiecare invitatie… Cel mai uimit/ interesat/ socat a fost un artist de la natura care a intors invitatia pe toate partile – vreme de mai bine de o ora- cat ne-a avut musafiri! Un sentiment de implinire de parca as fi primit admiratia obiectului muncit din partea a cel putin 50 de oameni, la modul cel mai serios. Iar textul invitatiei: scris in telefon si editat in Pixart.
   Ceva la ce nu m-am gandit poate? Dimensiunea textului o idee cam mic, chiar si pentru utilizatorii inraiti ai lupei; dar…a functionat. Chiar si-asa. Nimeni nu citea prea mult, studiau invitatia si plicul realizat si el manual si apoi intrebau: ,,- Unde? Cand?…asa!”
     Daca ar fi sa refac vreodata aceste invitatii m-as gandi de doua ori la partile componente ce fac invitatia sa se deschida asemeni unei felicitari. Sau poate le-as face la fel, constienta de idei nevrotice precum perlandezul, ce daca ar pata cartonul….
      Va invit sa-mi analizati invitatia si sunt foarte curioasa. Acelea dintre voi cu rabdare de fier si nervi de otel v-ati incumeta la asa ceva? Eu sigur ca sustin pe oricine, indepliniti-va orice nevoie artistica. Puneti-va ,,initiala” in cadrul unui eveniment frumos si daca veti simti ca va reprezinta, v-ati dus munca la indeplinire!  
Va amintiti dulapiorul meu de cosmetice de la Lidl? Mi-am pastrat cate un exemplar din detaliile de pe invitatie si le-am asezat la vedere…De fiecare data cand ma opream la oglinda pentru un machiaj rapid imi reaminteam de ceea ce va urma si zambeam. 
Verighetele.                                                  
Simple si frumoase, eu sunt multumita de alegerea facuta. Sunt lucrate manual, in interiorul lor ne-am gravat initialele si data nuntii. N-am avut sansa de a proba inainte vreo verigheta; nici nu aveam idee cum ar trebui sa imi arate pe deget. Asta pentru ca m-am pricopsit cu o marime de copii. Cand a fost gata comanda…nu-mi venea sa o mai scot de pe deget- atat mi-a fost de draga! 
Cam atat pentru prima parte, mai mult in curand…
Astept cu mare interes parerile voastre, nu uitati: Mesajele voastre conteaza!
Stay glam, loves!