E minunat să îți placă să citești, în orice formă poți și reușești. Țin minte, copil fiind, nu aveam nici sfert din numărul de cărți de care se bucură copilul meu și cu toate acestea, acelea pe care le aveam eu formau un întreg univers.
Când recitești cărți, când le reiei pe acelea pe care le-ai citit deja, este foarte probabil să ai noi viziuni de ansamblu, sau să redescoperi idei ori informații care încă nu ți s-au dezvăluit. Cititul în sine este proprie percepție prin filtrul unic personal al minții și e frumos, atunci când lecturezi să te transpui în alte ,,dimensiuni” și să recreezi universuri văzute până atunci numai de autor.
Sunt atâtea proverbe și expresii menite să facă referire la citit și la ce bun poate să aducă în viața cititorului iar numai lecturând poți dobândi cunoaștere. Cândva, îmi voi pune și eu în aplicare un gând frumos înfloritor.
Copilul meu iubește cărțile. Îi plac de timpuriu, nici nu putea păși de-a bușilea pe atunci când țin minte că, din biblioteca ei, răsturna cu spor, alegând ceea ce ii pria de interesul de moment în plan vizual mai mult dar și senzorial. Copil minunat, ce crește înfloritor. De o perioadă, am luat contact cu niște cărți, scrise de Olina Ortiz și ne-am bucurat nespus să tot alcătuim o întreagă colecție!
Sunt atâtea titluri demne de menționat iar eu n-am văzut copil mai interesat de lectură decât fetița mea; copil de educatoare și cu mult- mult mai mult de atât. Dornică să i se citească mereu, stă în ascultare vreme de vreo 2-3 cărți. Iar cărțile Olinei aș zice că în general sunt pentru școală. Sau pentru copii de grupa mică așa cum este a mea. Știți tipologia numărului 3? Are ea oricum o treabă anume cu treiul căci îl menționează integrat mereu în orice context și fie că face referire la doi, ca și raportare la conținut, pentru ea doiul e trei, ca și valoare.
Știți conceptul acela de trei ce se regăsește în marile povești clasice? Poate, trei prințese, trei fii de împărat, trei capete de balaur, trei încercări ca și acțiuni, trei și iar trei…dar asta-i altă istorioară. Ce vreau să subliniez, este că Olina Ortiz are inspirație la modul frumos iar unele povești chiar au haz și îmi place mult și modul de istorisire. Ca educatoare, sunt însă atâtea alte cărți chiar și citite de mine la prima vedere copiilor grupelor pe care le conduc, în care schimb instant cuvinte ce nu îmi sună mie bine ori care îmi par nepotrivite delicatelor urechiușe de ,,oameni mici”. Dar ultimele povești ajunse la noi cu Robo-Bobo care merge la dentist, ori care nu (prea) dorea să doarmă, sunt cu adevărat reușite.
Iar Bolboroc, ce își caută un prieten adevărat este preferata fetiței mele despre care a vorbit cui a apucat, asta înseamnă să iubești cărți care transpun esența ta ca ființă, iar Alisa iubește copiii. Mi-am dat gradul I cu ea fiind însărcinată și am bifat totul cu succes pe ultima sută de metri iar asta-i cea mai mare reușită profesională de-a mea.
Cu toții ați auzit până acum de Olina Ortiz sunt convinsă. Inițial, îmi amintesc că mie mi-a rămas în memorie un titlu remarcat pe undeva, ,,De ce n-asculți, urechi cu câlți” și mi s-a părut un titlu cu adevărat sonor.
Niciun copil nu e prea mic pentru o carte maiestuoasă și pe cuvânt de educatoare, dacă nu, căci într-o carte e lumea toată și din ea se recreează universuri întregi. Cuvintele citite din cărți sunt precum rădăcini înfloritoare ce contribuie la actuala și viitoarea inteligență emoțională a oricărui copil, îndrumată, dirijată corect.
 | RăspundeRedirecționează |