Se termina curand vacanta si incepe scoala din nou… Ce amintiri aveti legate de scoala? Care este primul vostru contact cu ea?
Eu imi amintesc ca mergeam cu mama la scoala cu scopul de a-i verifica pe cei doi frati ai mei. Nu sunt sigura cati ani aveam, sa fi avut vreo 3, 4- dar vreau sa spun ca m-a impresionat cladirea scolii intr-un mod aparte, aproape ca ma treceau fiori. Desi nu era o cladire prea mare, in ochii mei de copil parea imensa, iar norii cei albi de pe cerul insorit incadrau totul intr-o imagine de vis. Nu mai vorbesc despre festivitatile de premiere, era parca ceva special in aer, ma simteam ca o parte dintr-un concurs in desfasurare iar toti ochii erau atintiti spre cadrele didactice. Si parca ti-era si jena sa ridici privirea spre invatatori si profesori, dar vremurile ,,respectului” au apus de mult. In scoala, in stanga erau niste scari mari pe unde circulau profesorii si mie imi pareau la vremea aceea niste trepte ,,privilegiate” pe unde nu avea oricine voie sa treaca. Dar timpul a trecut, oamenii s-au schimbat, respectul pentru dascali s-a pierdut in totalitate si eu am ramas usor dezamagita de acest aspect. Adica, nu stiu; cred ca mi-as fi dorit sa prind acele vremuri cand totul era altfel. Cand invatai mai multe si mai mult, cand eram ,,oameni”.
Aceia ce invata ca sa te invete, care isi sacrifica din timpul lor pentru a se perfectiona continuu, toate pentru a ne ,,modela” pe noi si a ne face ,,oamenii de care-ai nostrii-s mandrii”. Dar ce ne facem cand luam totul in ras, nu mai avem respect pentru nimeni si nimic, generatiile ce vor veni sunt pierdute de pe-acum. Si ce ar fi de facut acum? Cred ca lumea ar trebui sa-si schimbe atitudinea fata de dascali, fiindca din acei ani petrecuti in scoala pornim spre viata si numai acestia stiu cate sacrificii fac pentru a ne indruma pe noi. Sigur ca padure fara uscaturi nu este, si mai sunt si printre ei aceia ce fac de rusine acest segment al societatii- invatamantul. Dar sa nu uitam cui trebuie sa fim recunoscatori si de cata munca e nevoie pentru ca un profesor sa se poate prezenta in fata elevilor sai. Si poate multa lume nu stie, sau refuza sa stie cata munca de perfectionare continua si calificari peste calificari are de urmat un dascal. Sunt mandra sa spun ca am avut profesori extrem de dedicati meseriei lor atat in generala cat si in liceu si ca sa ma exprim intr-o singura fraza: ,,Cinste lor!”
Nu doar ca m-au invatat partea teoretica( care e mai putin importanta) dar mi-au deschis mintea si sufletul si asta e partea cea mai valoroasa a dezvoltarii fiintei mele.
Voi ce amintiri pretioase aveti legate de scoala? Sunt sigura ca am putea purta discutii infinite pe acest subiect, dar pe scurt, aveti amintiri placute legate de scoala? Eu da, si ma bucur ca am avut privilegiul de a fi indrumata de niste oameni reprezentativi pentru aceasta meserie, carora poate nu le-am multumit vreodata indeajuns.
Kisses dolls and remember, be glam!