Ce mi-ar fi plăcut să știu înainte de operația pentru chalazion a fetiței

Imediat după operație, prin luna Octombrie 2021, scriam un articol legat de orjelet/ ulcior/ chalazion ca să fie gândurile cât mai proaspete și să nu îmi scape ceva important.

Întâmplarea a făcut ca acel articol împreună cu altele din anul acesta să se piardă în urmă unei chestiuni cu blogul… Mi-am amintit totuși de cât de important mi s-a părut la acel moment faptul că, în online e atât de puțină informație concretă iar multe articole sunt repetitive. Mi-ar fi plăcut să găsesc o opinie a vreunui părinte trecut printr-o asemenea experiență, ca să mă trezească oarecum la realitate…

Privind în urmă, mi-am ascuns cumva toate sentimente și nesiguranțele și am fost cumva pentru copilul meu așa cum am putut eu mai bine la acel moment. Acum, nu cred că aș mai fi făcut operația, întrucât consider că a fost traumatică atât pentru mine ca părinte, cât și pentru copilul meu. Era un chalazion ce revenea la nesfârșit iar țesutul din jurul ochiului arăta într-un fel încât gândeam instant că nu pot sta degeaba, privind nepăsătoare la copilul meu.

Medicii au spus cam peste tot, nu doare, nu e deranjant. Persoane care își amintesc să mai fi avut fin copilărie, amintesc clar ideea de dureros, agasant, neplăcere. Iar pentru un copil de 1 an și 7 luni… Se vedea clar din comportament că este ceva ce o supără și o agită, așa am rămas eu cu părerea. Repet, mi-ar fi plăcut să găsesc ceva scris pe undeva, nu să iau de bună, ci poate să mă ambiționez/ liniștesc/ impulsionez/ orice altceva. Nu aș mai face operația. A fost traumatic totul, de la pregătirea din noaptea anterioară, când copilului alăptat trebuia să-i refuz vehement laptele matern, apa și orice altceva. A fost o noapte lungă/ extenuantă pentru mine cel puțin mai mult de grija zilei ce va urma. Acum, când mă gândesc în urmă, sunt iritată de lejeritatea cu care medicii recomandă din prima operația la un copil atât de mic și îi dau înainte instant fără vreo analiză, cu medicamente de atâtea feluri. Am încercat atâtea, creme, picături, comprese cu soluții preparate, toate pentru ca urmând să constat că tot ce am făcut a fost să îi agravez condiția și să nu permit vindecarea. Sunt revoltată pe medici, pe cei cu care am avut eu contact, pe tot ce s-a derulat, mi-am pus toată încredere într-un personal despre care nu am cuvinte. Și ma refer la medici din mai multe locații. Într-un loc, mi s-a făcut hârtie de internare cu programare pentru operație fără ca măcar să fiu întrebată. Într-un altul, mi s-au prescris nesfârșite picături și acelea fără folos, spunându-mi-se că am agravat dând cu creme. Alt medic, a spus (*pe bună dreptate, cremele, picăturile tot, agravează. În plus, nu se prescrie nimic fără analize. Cum tratezi fără să știi ce să tratezi?) Alt medic, a prescris o cremă ce conținea corticosteroizi, pe prospect scriind clar, NU se administrează pentru copii mai mici de 2 ani. Și operație- operație- operație- e ceva foarte simplu, în 10 minute e gata, copilul se va trezi încet din anestezie…

Este ceea ce am știut eu mai bine la acel moment, să las specialiștii, în domeniu să facă ce pot ei mai bine. Cu toate astea, un medic la care evident nu m-am mai întors, suna pe cineva, un presupus cadru medical zicând: ,,eu nu știu ce să fac mai departe. ” Cum să afirmi așa ceva în fața părintelui pacientului de multiple ori? Tot același medic era cea care prescris corticosteroizi amintiți mai sus. Iar în cadrul operației, o anestezistă, ce punea întrebări insinuante și îmi vorbea cu aroganță.

Ce aș fi făcut la acest moment? Nu m-aș fi grăbit cu niciun tratament. Aș fi insistat exclusiv cu o curățare corectă a ochiului cu ser fiziologic, zilnic și tampoane sterile. Aș fi cumpărat lapte de măgăriță care are multiple beneficii și aș fi avut răbdare să aștept vindecarea.

Operația în sine, nu a adus vindecare. S-au tot făcut la loc, constant pentru o perioadă de timp de cam 2-3 luni și abia de curând tinde să ducă spre vindecare. Într-o dimineață, văzusem pe interiorul pleoapei superioare, pe linia genelor la interior, o mică bucată de țesut/ secreție vâscoasă, dar mai degrabă, țesut. Tind să cred că s-a eliminat un ,,săculeț” din acela ce tot colecta secreția oculară & care ținea pleoapa inflamată pe interior…în fapt, scopul operației efectuate în toamnă acela și era: eliminarea lor. Cred totuși că a fost mai mult de unul, motiv pentru care nici nu s-a vindecat de la bun început. Pe parcurs, am decis noi la sugestia unui alt medic oftalmolog, să efectuăm analize, proba din secreție oculară. Rezultatul a fost că nu este nicio bacterie, absolut nimic. La momentul actual, pare că s-ar vindeca, linia genelor inferioare, totuși mai afișează uneori câte o mică inflamație rozalie.